Dupa "multe lupte seculare" revin cu noi "imortalizari" realizate in ultimele luni.
Momentul pe care l-am ales (nu neaparat intentionat) pentru aceste noi postari corespunde cu un eveniment foarte trist... din viata noastra. Zilele trecute "ne-a parasit" un bun prieten, un om de un bun-simt si respect rar intalnit in ziua de astazi.
Imi place sa cred ca "ne-a parasit" doar fizic, el continuand sa fie langa noi intotdeauna, cu un zambet, cu o vorba de duh, cu un banc...
Asa ca, inevitabil, urmatoarele poze ii sunt dedicate si ce regret cel mai mult este ca nu a apucat sa le vada...
"Frumusetea finalului" - pare infricosator, dar este asa doar pentru ca noi il facem sa para asa.... De fapt, este un nou inceput si pentru ceea ce ramane in urma si pentru ceea ce dispare in neant....
"Autostrazile cerului" - ar fi minunat daca am putea si "circula" pe ele... Imi place sa cred ca cei dragi care ne-au parasit se pot bucura de aceste lucruri minunate tot timpul si ni le mai arata si noua din cand in cand pentru a ne reaminti de adevaratele valori:
"Imbatare de iubire si culoare" - pe fundalul gri si intunecat sa iti apara dintr-o data atata culoare si frumusete...! Ce poate fi mai inviorator si mai plin de speranta? ce te poate face mai optimist, decat o astfel de "aparitie"? Si cand te gandesti ca toti acesti maci ai bucuriei si ai dragostei au crescut pe un morman de gunoaie! Da, de gunoaie! Ce semn sau ce "raspuns" mai astepti de la Divinitate cand vezi asa ceva? Ce poate fi mai evident? Da, pe orice mizerie, in orice intuneric salasluieste frumosul, speranta, dorinta de a merge mai departe, de a oferi iubire si de primi.. Trebuie doar sa ne oprim si sa privim... Pare simplu, nu?! Dar de fapt e al naibii de greu...
"Invingerea raului si a uratului" - si "miracolul" continua.... si apar noi iviri ale dragostei si sperantei, pe acelasi fundal intunecos si pe acelasi substrat "bolnav":
"Ivirile dragostei" - par atat de firave si bine ascunse, dar de fapt sunt sub ochii nostri tot timpul si sunt cu mult mai puternice decat ne-am imagina noi:
"Pete de frumusete" - ce-ar fi sa nu le lasam doar la nivel de "pete"? ce-ar fi sa le transformam in adevarate fundaluri pentru viata noastra, in substraturi pe care sa ne cladim fiecare zi, in trairi...!
"Suflet inundat" - de o liniste si un calm miraculos, dupa care tanjim si pe care avem impresia ca l-am uitat sau ca nu il mai meritam. Nu il mai meritam pentru ca noi ne-am inchis sufletul, noi l-am secat si ne ferim de astfel de inundatii... Pacat! Pentru ca e asa racoritor si odihnitor sa lasi linistea, impacarea si pacea sa iti umple golurile secate si uscate!
"Relaxare" - si dupa ce ai sufletul umplut de tot acest calm sa poti doar... sa te relaxezi si sa adimiri ce ai in jur, sa apreciezi fiecare pom, fiecare floare, fiecare fir de iarba:
"Picaturi de culoare":
"Rasariri":
"Florile sperantei":
"Zambete" - pe care ar trebui sa le vezi in fiecare dimineata pe fetele celor dragi, sincere si inocente, doar... zambete care sa iti invioreze ziua!
"Verde" - imi vine sa ma "afund" in acest peisaj, sa "gust" din iarba, sa ma las acoperita doar de crengile copacilor, sa respir viata!
"Atac solar" - si ridic privirea si primesc sageti de "iluminare" si ma simt atat de mica, de invizibila dar iubita si rasfatata de soare si cer:
"Lumina si aer" - te acopera dar de fapt iti descopera tot ce ai mai ascuns si mai uitat...
"Impetuozitate" - imi place sa privesc cerul prin coroana copacilor.... ei chiar il pot "atinge". Si eu simt cu privirea, prin coroana lor, ca il pot atinge:
"Panorama":
Si la final.... nu pot spune decat ca nu exista finaluri, ci doar noi inceputuri. Nu usoare, nu accesibile, dar nu imposibile. E greu sa realizezi acest lucru cand tu de fapt simti ca toata lumea ta s-a prabusit, ca nu stii incotro sa te indrepti. Si cu toate astea te trezesti dimineata, iti urmezi rutina zilnica si pasii tai te poarta spre ... ceea ce este viata ta, care, surprinzator, nu s-a sfarsit, nu acum, nu cand ai vrea, nu cand ai simti.
Trebuie sa continui, trebuie sa intrii iar in vartejul vietii, oricum nu ai ce face!
Si descoperi, neasteptat, ca la un moment dat poti sa zambesti, poti sa te bucuri la vederea unui chip frumos, la vederea unui copil inocent, descoperi ca nu mai esti furios pe nimeni, ca nu mai ai putere sa fii furios si atunci...? ce iti ramane? sa mergi mai departe, tot mai departe de noul tau inceput pe care il urasti atat de mult dar care iti este atat de necesar...!
"Noul meu inceput" asteapta sa vada lumina soarelui pe fundalul cerului de octombrie.
Ati privit vreodata cerul senin in luna octombrie?
O buna prietena mi-a zis odata sa il privesc neaparat si o sa vad ca este de un albastru total diferit, un albastru imbatator si intens care te hipnotizeaza!
Asa cum ma vor hipnotiza ochisorii "inceputului" meu cat de curand.
Draga mea prietena: voi avea propriul meu cer senin de octombrie....!
