luni, 6 aprilie 2015

30 de ani...

Am tot citit in ultima vreme despre cat de minunat este sa fii femeie la 30 de ani. In plus toate persoanele feminine din familia mea cu mai multa experienta imi spun ca este cea mai frumoasa varsta si imi spun acest lucru cu un licar de melancolie in ochi.

Da, asa este - ma simt minunat la aceasta varsta! Dar nu cred ca ca varsta in sine este motivul ci faptul ca la aceasta varsta am tot ce mi-am dorit de cand eram mica si, ceea ce e si mai important, m-am regasit pe MINE. Viata mea reincepe cu adevarat. Exact ca intr-o carte: simt, la propriu, cum am incheiat inca un capitol si incep altul; poate unul cel mai important din viata mea pentru ca simt ca in functie de cum "imi scriu" aceasta parte a cartii vietii mele va depinde felul in care o voi incheia la un moment dat, cand Universul va decide...

Unii ar zice ca sunt una dintre cele mai norocoase persoane din lume. Dar nu tine de noroc. Tine de felul in care iti construiesti telurile si de cat de puternic "te tii" de ele. Si lucurul acesta incepe, fara sa realizezi, inca din copilarie si continua pe masura ce inaintezi in varsta, adunandu-si forta din pasiunea si credinta cu care te gandesti la viitor - la viitorul tau.
Am realizat ca fiecare etapa prin care am trecut pana acum reprezinta materializari a ceea ce mi-am imaginat si mi-am dorit de cand eram mica.

Mi se pare minunat ca am 30 de ani ("doar" 30 m-ar corecta unii) si sa accept motivul/motivele pentru care mi s-au intamplat si lucruri mai putin placute.
In plus toate persoanele care au trecut pana acum prin viata mea m-au ajutat intr-un fel sau altul sa devin persoana care sunt acum. Si pentru asta le multumesc!
Pana si aceste persoane au existat in viata mea tot datorita mie, datorita dorintelor mele care aveau nevoie de mai multe "ingrediente" pentru a deveni realitati.

Au fost nenumarate momentele cand simteam un gol mare deoarece nu erau langa mine persoanele care credeam eu ca ar fi trebuit sa fie langa mine. Ulterior am realizat ca Dumnezeu, de fapt, imi aducea in preajma alti oameni care aveau grija de mine, care aveau grija sa imi indeplinesc visele. Exista si o vorba minunata - Dumnezeu lucreaza prin oameni - pot garanta ca este foarte adevarata.

Am descoperit ca felul meu de a fi mi-a atras prietenii adevarati, prieteni care sunt sigura ca vor ramane aproape de sufletul meu pana la sfarsit sau cel putin pana la sfarsitul cunoscut de noi oamenii...

Ce ma bucura si mai mult si una dintre realizarile mele este ca stiu ca pot aduce fericire pentru multe persoane, atrag in continuare oameni frumosi (NB: cu suflete frumoase) langa mine si langa cei dragi mie. Imi dezvolt pe zi ce trece aceasta abilitate si da! sunt mandra de asta! Si fac asta deoarece am ajuns sa am curajul sa resping din start tot ce simt ca imi face rau, am ajuns sa am "tupeul" de a zice mai des "nu" dar si mai des de a zice "da" cui merita cu adevarat. Si de o buna perioada de vreme nu m-am mai inselat.
Siguranta asta am capatat-o in timp si datorita oamenilor dragi sufletului meu care mi-au insuflat curajul de a fi EU, cu riscul de a supara pe unii dar cu marele avantaj de a selecta doar ce simt ca imi este benefic cu adevarat.

Sunt fericita! Sunt fericita pentru ca de ieri mi-am dat seama ce minunat este sa iti sufle altcineva in lumanari. Cum asa?!? Asa bine: e minunat cand acel cineva este copilul tau iubit care te invata sa te bucuri altfel de zilele de nastere; sa te bucuri asa cum ar trebui sa te bucuri de fiecare zi.
Fetele mele ---- fetele mele dragi reprezinta ancorele trimise in viitorul meu de acum inainte, sunt motivul pentru care - cu atat mai mult - ma straduiesc sa am grija de mine si de sotul meu pentru a ne putea bucura cat mai mult de ele si pentru a le putea indruma in aceasta lume. Multumirea cea mai mare cred ca va fi aceea ca ele sa nu regrete niciodata nici un moment din viata lor, indiferent daca va fi bun sau mai putin bun. 
Si zambetele astea sa nu le piara niciodata de pe chipuri:


Pentru ca pana la urma asta conteaza - sa te accepti cu totul, sa iti accepti deciziile luate la un moment dat, pentru a putea merge mai departe si pentru a nu ramane blocat in prapastiile negative care mai apar in viata si pe care tot tu le creezi vrei-nu vrei.

Ce-mi doresc? (bineinteles pe langa sanatatea cea de toate zilele pentru mine si pentru familia mea) 
Imi doresc sa continui tot asa, imi doresc sa merg inainte cu tot ceea ce imi propun si imi doresc sa las o amprenta pozitiva in aceasta lume; si da, imi doresc sa fiu un exemplu pentru cat mai multi, incepand cu copiii mei; imi doresc sa dovedesc multora dintre noi ca da! se poate! se poate orice ne dorim cu conditia sa fie BUN!
Imi doresc sa sparg (macar) cateva tipare si sa insuflu curajul de schimbare si altora.
Si nu este un cliseu: trebuie doar sa iti doresti si sa crezi! Vreau sa fiu in continuare dovada vie a acestei afirmatii!

Si da, recunosc, mai am momente de slabiciune, mai am momente de cadere dar cei din jur imi dau putere sa ma ridic. Repetandu-mi mie insami ceea ce am scris mai sus ma ajuta sa ma agat de crezurile mele si ma ajuta sa nu abandonez niciodata ceea ce mi-am propus.

PS: Si imi doresc cu tarie (si stiu ca se va intampla intr-o zi) ca toate persoanele dragi sufletului meu sa fie langa mine TOTI in astfel de zile - stiu, da... trebuie sa imi "ambitionez" mai puternic gandurile pozitive in acest sens dar se va intampla!
Stiu ca sunteti alaturi de mine dragii mei,  dar trebuie sa fiti o data si prezenti toti! Chiar si doar pentru a ma certa (fiecare in felul vostru minunat) cand o sa ma vedeti cu lacrimi in ochi...

Va iubesc...!