Iubita lui mama...
Incoltirea ideei unui blog unde sa imi pot posta gandurile si pozele, coincide cu minunatul moment in care mi s-a confirmat ca am un sambure de viata in mine..
Doamne ce fericire.... O fericire asa care iti invadeaza fiecare celula a corpului si care, ai impresia, ca o emani prin toti porii... La un moment dat ma abtineam, ma cenzuram, fiindu-mi teama sa nu treaca.
Oricum aveam o stare sufleteasca muult mai buna de cand imi descoperisem acest "hobby" care imi ajuta psihicul sa "mearga" mai departe si sa nu se inchida. Dar nu se compara cu sentimentul trait la aflarea vestii ca te voi purta 9 luni in pantec pentru ca mai apoi sa ne umpli viata de fericire in fiecare zi....!
Mai avem cam 3 saptamani, aproximativ, pana ne vedem fata in fata. Imi imaginez tot timpul marele moment... Sper ca iti va placea de mine si vazandu-ma din exterior. Oricum eu iti zic ca te iubesc si te plac inca din prima luna, deci, sa nu iti faci nici o grija. O sa il cunosti si pe tati - tipul cu care te joci "ping-pong" prin burtica mea si care, de asemenea, te iubeste enorm. Sa nu te superi pe el daca nu te va lua in brate chiar din prima, o sa vezi tu ca barbatii in general sunt mai "timizi" in anumite momente.
Te iubim enorm si multumim zilnic lui Dumnezeu pentru minunea pe care ne-a dat-o sa o traim.
Tu esti minunea noastra si cel mai de pret lucru pe care l-am realizat pana acum.
Simteam nevoia sa iti scriu de pe acum pentru ca simt o euforie pe care trebuie sa o impartasesc cumva....
Te iubesc mult, fata lui mama si de-abia astept sa iti pot spune personal, ochi in ochi!
